Sfânta Mare Muceniță Ecaterina – 25 noiembrie

• Mărita și slăvita Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria a fost fiica guvernatorului Alexandriei egiptene, Contas, în timpul domniei împăratului Maximinus (305-313) și a pătimit pentru Domnul în anul 305.

Aflată în fața împăratului Maximian Daia, Sfânta Ecaterina a mărturisit că toate cunoştinţele pe care le avea le consideră nefolositoare, deoarece ea crede în învățătura creștină. Răspunsul ei l-a surprins pe împărat, care a rămas impresionat nu numai de înțelepciunea ei dar și de frumusețea ei. Deoarece era o creștină adevărată,Sfânta Ecaterina a fost adusă în faţa unui număr de cincizeci de filosofi, care au încercat să o facă să se închine zeilor, la dorința împăratului. Însă în urma discuțiilor purtate cu Sfânta Ecaterina, învățații au fost nevoiți să îi dea dreptate acesteia atunci când le-a marturisit cine era Hristos.

Deoarece au fost de partea Sfintei Ecaterina, cei cinzeci de cărturari au avut parte de o moarte martirică împreună cu alte persoane care au împărtășit învățăturile Sfintei Ecaterina. Pentru că nu a renunțat la credința sa, Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul după ce a fost legată pentru a fi zdrobită de fiarele ascuţite a patru roţi prinse pe aceeaşi osie. Roțile însă s-au sfărâmat în bucăți, omorându-i pe cei care asistau la cumplita moarte. Din acest motiv, Sfânta Muceniţă Ecaterina este reprezentată în icoane ţinând în mână o roată.

Moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina au fost descoperite la sfârşitul secolului al VIII-lea, într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Moaşte ale Sfintei Mucenițe Ecaterina, au fost aduse la biserici din București, rămășițele pământești ale Sfintei Ecaterina fiind descoperite după viziunea unui călugăr, pe Muntele Sinai, în Egipt, loc unde se află o mânăstire care-i poartă numele. Acolo vin să i se închine israeliţi, egipteni, beduini dar și europeni.

Fiecare pelerin care ajunge la moaştele ei primeşte în dar un inel cu monograma ei. În București, sfinte moaște ale ei se află la Bisericile Precupeții Noi, Dichiu, la Biserica Facultăţii de Teologie din Str. Sf. Ecaterina, la Biserica Colței, la Biserica Belvedere, aproape de Maternitatea Giulești.

Superstițiile și tradițiile occidentale despre Sfânta Ecaterina sunt asociate mai ales cu sosirea iernii și aflarea de către fetele nemăritate încă a bărbatului ursit.

Pe 25 noiembrie, în Belgia, dacă ninsoarea a acoperit pământul , se spune că Sfânta Ecaterina se arată cu un voal alb, anunțând astfel o iarnă foarte grea.
În Anglia secolului al XVIII-lea, tinerele femei din industria textilă sărbătoreau această zi an din a , cunoscută atunci sub numele de “Cathern Day”. Ca patroana a fetelor bătrâne, Sfânta Ecaterina este celebrată și în prezent în Franța, de către femeile necăsătorite cu vârste sub 25 de ani, mai ales de către cele lucrând în țesătorii ori în industria textilă.

Într-un alt vechi obicei, mai multe fete (nu mai putin de trei) se adunau în seara sărbătorii Sfintei Ecaterina, într-o cameră a unei case aflate la adăpost de curioși.

Chiar în momentul când se făcea 11 noaptea, trebuiau să își scoată din sân o rămurică de mirt, purtată asupra lor toată ziua, pe care o înfășurau într-un șervețel de hârtie; după aceea, fiecare dintre ele aruncau o bucățică de mirt și puțină tămâie într-un vas cu jăratec, fumul aromat ce se risipea în atmosferă fiind dedicat zeiței Venus.

Apoi, la ora 12 noaptea, trebuiau să se bage în pat și să-și așeze mirtul sub cap, astfel încât să își viseze viitorul soț. Acest farmec nu avea succes decât dacă toate fetele erau virgine, iar ceremonialul se desfășura netulburat de nici un fel de zgomot sau vreo chicotire.

Pe vremuri, exista credința că dacă o fată nemăritată postea în ziua Sfintei Ecaterina, ea urmă să aibă parte de un soț bun. Pe de altă parte, dacă o femeie măritată cu un soț rău postea în această zi, ea putea spera că el se va îndrepta sau își va lua tălpășița din viața ei, pentru totdeauna.