Sfânta Cuvioasă Parascheva – Ocrotitoarea Moldovei și izvor de lumină vie pentru ortodoxia românească !

             Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, prăznuită în fiecare an pe 14 octombrie, reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente din calendarul Bisericii Ortodoxe Române, culminând cu marele pelerinaj de la Iași. Cu o istorie ce se întinde pe mai multe secole și o semnificație profundă pentru credincioși, Sfânta Parascheva (cunoscută popular și ca Sfânta Vineri sau Vinerea Mare) transcende granițele geografice, fiind un simbol al sfințeniei, al milosteniei și al unității pan-ortodoxe.

1. Viața, jertfa și chemarea la pustie

             Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut la sfârșitul secolului al X-lea sau începutul secolului al XI-lea, în satul Epivata (astăzi Selimpașa, Turcia), pe țărmul Mării Marmara, în Tracia Răsăriteană, pe atunci parte a Imperiului Bizantin. Provenind dintr-o familie înstărită și profund credincioasă, a fost educată în spiritul virtuților creștine.

             Un moment definitoriu al vieții sale de copilă a fost auzirea în biserică a cuvintelor Mântuitorului din Evanghelie: „Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). La vârsta de doar zece ani, marcată de aceste cuvinte, Parascheva a început să împartă săracilor hainele și averile primite de la părinți, manifestând o jertfă timpurie și radicală.

             După moartea părinților, și-a dăruit întreaga moștenire celor nevoiași și, urmând chemarea interioară, a părăsit casa părintească pentru a se dedica vieții monahale. A călătorit la Constantinopol, apoi a viețuit cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului. În cele din urmă, dorind o nevoință și mai aspră, s-a retras în pustiul Iordanului, în Țara Sfântă, unde și-a petrecut restul vieții în post, rugăciune și tăcere, ajungând la înalte măsuri duhovnicești.

             A trecut la Domnul în jurul anului 1071. Trupul său, descoperit mai târziu în mod miraculos, a fost găsit nelepadat de stricăciune și izvorând mireasmă.

2. Peregrinarea Moaștelor, drumul Sfințeniei către Iași

             Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au avut o istorie complexă, de peregrinare, înainte de a ajunge la locul lor de veci actual. Aceste strămutări sunt o mărturie a cinstirii de care Sfânta s-a bucurat în toată Ortodoxia Balcanică :

Epivata (sec. XI) – După descoperire, moaștele au fost așezate în biserica Sfinții Apostoli din satul natal.

Târnovo, Bulgaria (1238) – Moaștele au fost mutate în capitala de atunci a celui de-al Doilea Țarat Bulgar.

Belgrad (1393) – După cucerirea Târnovei de către otomani, moaștele au fost mutate la Belgrad.

Constantinopol (1521) – Odată cu ocuparea Belgradului de către turci, Sultanul Soliman Magnificul le-a oferit Patriarhiei Ecumenice.

Iași, Moldova (1641) – Momentul crucial, voievodul Vasile Lupu a răscumpărat moaștele de la Patriarhia Ecumenică, plătind datoriile grele ale acesteia, și le-a adus la Iași. Au fost așezate în ctitoria sa, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi.

Catedrala Mitropolitană din Iași (1889) – După un incendiu la Trei Ierarhi, moaștele au fost mutate definitiv în Catedrala Mitropolitană, unde se odihnesc și astăzi, sub un baldachin de marmură.

             Această din urmă mutare a transformat Iașiul în principalul centru de pelerinaj al Ortodoxiei Românești, Sfânta fiind recunoscută drept Ocrotitoarea Moldovei și a întregii țări.

3. Semnificația sărbătorii și pelerinajul de la Iași

             Sărbătoarea din 14 octombrie este un prilej de profundă reîmprospătare duhovnicească.

Pelerinajul – „Orașul Sfintei” :

             Pelerinajul de la Iași, cunoscut sub numele de „Sărbătorile Iașiului” sau, popular, „Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva”, atrage anual sute de mii de credincioși din România și din străinătate. Pelerinii stau la rând, uneori chiar și zeci de ore, pentru a se închina la racla cu Sfintele Moaște, considerată un puternic izvor de har, tămăduire și mângâiere sufletească.

Simbolismul iernii spiritual :

             Data de 14 octombrie marchează, în tradiția populară, trecerea de la anotimpul cald la cel rece. Din punct de vedere spiritual, sărbătoarea are rolul de a fortifica credința credincioșilor înaintea „iernii” duhovnicești (postul, vremea mai rece și mai puțină lumină), amintind de puterea sfințeniei care înfruntă ispitele și vitregiile.

4. Tradiții și obiceiuri populare

             În popor s-au păstrat numeroase tradiții și superstiții legate de această zi, majoritatea având rolul de a asigura bunăstarea, sănătatea și un an agricol roditor.

• Ofrande și milostenie – Oamenii aduc la biserică daruri (colaci, vin, fructe, vase de lut) care sunt sfințite și apoi împărțite săracilor, în spiritul milosteniei Sfintei Parascheva.
• Interdicția muncii – Ca orice mare sărbătoare cu cruce roșie în calendar, sunt interzise muncile grele, cusutul, spălatul rufelor sau torsul, pentru a cinsti ziua.
• Previziuni meteorologice – Se spune că, dacă în această zi plouă, iarna va fi una bogată și blândă. În unele zone, vremea de pe 14 octombrie prevestește cum va fi iarna ce vine.
• Obiecte sfințite – Pelerinii ating de racla Sfintei obiecte personale, icoane, batiste sau haine, pentru a le încărca de harul tămăduitor.

             Sfânta Cuvioasă Parascheva rămâne un stâlp al credinței, un model de asceză, milostenie și smerenie, iar pelerinajul de la Iași este un fenomen sociologic și spiritual unic, care demonstrează forța credinței populare românești.

             La Mulți Ani tuturor celor care poartă numele Sfintei Parascheva sau derivate a le acestuia ( Paraschieva, Chiva, Paraschiv, etc. ) ! Fie ca această zi să vă aducă multă sănătate, pace sufletească și bucurii, iar Sfânta Parascheva să vă fie mereu ocrotitoare !