Hramul Sfintei Teodora de la Sihla sărbătorit la Mănăstirea Sihăstria (video)
Duminică, 7 august 2022, mulțime de credincioși veniți la Mănăstirea Sihăstria au sărbătorit-o pe Sfânta Teodora de la Sihla, biserica mare a Mănăstirii purtând hramul Sfintei Cuvioase.
Sfânta Liturghie a fost oficiată în aer liber la biserica mare de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Veniamin, Episcopul Basarbiei de Sud și Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi.
După citirea Evangheliei, IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a nevoit într-o peșteră din pădurea de deasupra mănăstirii Sihăstria, fiind pildă de răbdare și virtute pentru monahi și mireni.
Sărbătoarea Sfintei Teodora încheie triada sărbătorilor nemțene din aceste zile, la care au participat mii de credincioși de pretutindeni.
Sfânta Teodora de la Sihla
Cuvioasa Teodora este singura româncă trecută în rândul sfinţilor. A fost fiica lui Ştefan Joldea, armaş, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamţului. Ştefan Joldea a trăit în comună Vânători-Neamţ şi a avut două fiice pe Marghita (Marghiolita) şi pe Teodora.
Sfânta Teodora se căsătorește cu Elefterie, însă nu după mult timp cei doi vor intra în cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage în Munţii Buzăului împreună cu Sfânta Teodora şi cu câteva maici.
După zece ani de nevoinţă în Munţii Buzăului, ajunge în Munţii Neamţului. Cuvântul “Sihla” înseamnă pădure deasă de copaci tineri Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, a dus-o pe fericita Teodora în părţile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit.
Acolo a rămas singură, numai cu Hristos, şi a petrecut mulţi ani în cea mai aspră nevoinţă pustnicească. Era la sfârşitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla încă nu luase fiinţă. Însă pădurile din împrejurimi adăposteau numeroşi pustnici. După un timp, Cuvioasa Teodora se mută din chilie în peştera de alături, unde rămâne până la moarte, ostenindu-se în post şi rugăciune, pentru ea şi pentru toată lumea.
Sursa: Doxologia