Un comisar de poliție, nepotul unei refugiate de război, a sărit în ajutorul unei familii refugiate din Ucraina

Ramona Ciofu, purtătorul de cuvânt al IPJ Neamț, a transmis povestea unui ofițer de poliție care este nepotul unei refugiate fugite din calea războiului în urmă cu 78 de ani.

Marian Radu Șiclovan, ofițer de poliție în cadrul IPJ Neamț, nu a putut rămâne indiferent în fața durerii unei mame cu doi copii care, la fel ca bunica sa, și-au lăsat casa, soțul, tatăl și amintirile în Ucraina, căutând adăpost la noi, în România.

„M-am gândit mult cum să vă aștern această poveste. Cum să surprind în vorbe emoțiile, lacrimile, durerea și bucuria, toate trăirile la care cu atât de multă generozitate, am fost făcuți părtași.

Povestea începe în urmă cu 78 de ani, atunci când o fetișcană de 12 ani fugea de mână cu surioara ei din calea războiului, din Chișinău în România.

Această fetișcană a lăsat în urmă tot, a pornit de la zero spre o lume complet nouă, în Buhuși și a încercat, zi de zi, să își transforme durerile în bucurii.

Au trecut anii iar fetișcana a devenit femeie…mamă…bunică…amintire.

Nepoții au fost cei cărora le-a povestit mereu, cu lacrimile ascunse de broboadă, cum a redescoperit bucuria și frânturi din durerea mută pe care a purtat-o mereu în suflet, de la 12 ani.

Unul dintre nepoții acestei fetișcane este colegul nostru. Comisarul de poliție Șiclovan Radu Marian este polițist și om bun, ambele împletite în șiraguri de povești, de povețe și de trăiri.

Acum aproape două săptămâni, a auzit despre durerea unei mame care a lăsat în urmă tot, care și-a îmbrățișat pe suflet soțul, și-a luat copiii de mână și a fugit, pas cu pas, spre o lume complet nouă, din Ucraina în România.

Nimic nu e întâmplător, poveștile bunicii au răsunat, ca un clinchet de clopoțel, căpătând un nou sens pentru Radu.

De două săptămâni o mamă, o fetișcană de 12 ani și un băiețandru de 15 ani își împletesc povestea cu cea a lui Radu… și bunica dincolo de albastrul cerului zâmbește.

Și noi am zâmbit și ne-am bucurat că am împărtășit împreună un moment important, ziua mămicii… dar mai ales momente de speranță și de umanitate.

Dacă am pierdut tot, dar ne avem unii pe alții, suntem bogați… cei mai bogați.„