Sfinții Iosif și Chiriac de la Bisericani au fost cinstiți de nemțeni. PS Nichifor Botoșăneanul, prezent la hramul Mănăstirii Bisericani (video)

În prima zi a lunii octombrie, când Biserica noastră face pomenirea sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului și îi cinstește pe Sfinții Iosif și Chiriac de la Bisericani, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Bisericani, unde a oficiat Sfânta Liturghie cu prilejul hramului așezământului monahal.

Numeroși credincioși nemțeni s-au adunat încă de la primele ore ale dimineții la Mănăstirea Bisericani pentru a se închina la moaștele Sfinților Iosif și Chiriac, ocrotitorii așezămânutului monahal, și pentru a se ruga la Sfânta Liturghie săvârșită cu prilejul hramului.

Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, dimpreună cu un sobor format din stareți, ieromonahi și preoți din zona municipiului Piatra Neamț. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul „Evanghelismos”.

La sfârșit, după cuvântul de mulțumire rostit de părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, și după ce au fost binecuvântați de PS Nichifor, cei prezenți s-au rugat la raclele celor doi sfinți nemțeni și au primit în dar din partea obștii pachete cu hrană.

A mers în pelerinaj în Țara Sfântă și s-a nevoit acolo

Sfântul Cuivos Iosif este cel dintâi sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor și întemeietorul mănăstirii cu același nume. S-a născut într-un sat din ținutul Neamț și, de mic, având înclinare spre viața călugărească, a intrat în obștea Mănăstirii Bistrița. Aici a primit tunderea în monahism și a deprins de la părinții bătrâni viața duhovnicească, postul și neîncetata rugăciune. Văzând Cuviosul Iosif că nu are destulă liniște la Mănăstirea Bistrița, a luat binecuvântare de la egumenul mănăstirii și a plecat să se închine la mormântul Domnului din Ierusalim.

S-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în câțiva ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit într-o peșteră, mai întâi singur, apoi cu câțiva ucenici, răbdând multe ispite. Ducând o viață de o înaltă trăire duhovnicească, și-a adunat în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Țara Sfântă. Dar năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif și-a luat ucenicii și a revenit în Moldova, la Mănăstirea Bistrița.

Cuviosul Chiriac, cel care petrecea iarna cu trupul gol

Cuviosul Chiriac de la Bisericani s-a nevoit la începutul secolului al XVII-lea la Mănăstirea Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călugări. S-a retras în pustie, într-o peșteră din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur timp de 60 de ani. Vara și iarna petrecea pe munte cu trupul gol, în rugăciune curată, biruind, cu puterea lui Hristos, neputințele firii și ispitele diavolului. Pe acest cuvios l-a cunoscut și Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care, mai târziu, după mutarea cuviosului la Domnul, i-a sărutat sfintele moaște.

Este cunoscut ca fiind unul dintre marii sihaștri din Munții Carpați, având o viață pilduitoare: trăirea în desăvârșită lepădare de sine, smerenie și în neîncetată rugăciune. Și-a dat sufletul lui Hristos, numărându-se printre sfinții români, cinstiți de popor. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, peșteră ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din țară, sfintele moaștele au fost împărțite.

Sursa: Doxologia