Paștele Blajinilor

În credința populară, în lunea dupa duminica Tomei, se sărbătorește Paștele Blajinilor.

În popor, oamenii credeau că blajinii se numără printre cei dintâi oameni de pe pământ. Aceștia trăiesc fără femeile lor, stând cu ele doar 30 de zile pe an în scopul procreației.

Incapabili de a săvârși fapte rele, blajinii se află dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, pe Ostroavele Albe. Cele mai însemnate preocupări ale Blajinilor sunt rugăciunile și postul pentru cei vii.

Se crede că deși aceștia sunt virtuoși, Blajinii nu știu cum să calculeze când va cădea sărbătoarea Sfintelor Paști. Oamenii dau de veste Blajinilor că a venit Paștele cu ajutorul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii.

Tradiții și obiceiuri

In această zi batrânii dădeau de-a dura ouă roșii în amintirea Blajinilor. În Bucovina se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cadă intenționat pe pamânt, întru pomenirea celor morți. În cele mai multe locuri din țara noastră, oamenii obișnuiau să meargă în această zi la cimitire, dând de pomană oua roșii, pască și cozonac și să pună flori pe morminte.

De Paștele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuți pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al stramoșilor comuni: Uitații, Neștiuții, Albii.

Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capat și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care citește pomelnicele.