Apel al salvamontiștilor nemțeni: nu abordați trasee peste nivelul de pregătire fizică și psihică!

Ziua de sâmbătă, 14 septembrie, a fost marcată de trei cazuri care au debutat succesiv într-un interval orar foarte scurt (orele 16:00-20:00) ceea ce a pus presiune pe echipele care asigurau permanența în Baza Durău. Două din cazuri au fost de epuizare fizică acută, cu blocaj muscular generalizat a membrelor inferioare, adică imposibilitatea de a te deplasa și de a părăsi zona montană înainte de căderea noptii, când în majoritatea cazurilor situația fizico-psihică se agravează.

Scăderea temperaturii, creșterea umidității, întunericul profund și posibila vecinătate a animalelor sălbatice declanșează victimei un întreg meniu de reacții negative care generează în interiorul organismului substanțe toxice care agravează starea patologică instalată anterior.

Cum prevenim acest fenomen?

Ca să putem preveni acest fenomen periculos și care, din păcate, a necesitat numeroase intervenții ale echipelor noastre de salvare în ultima perioadă, este necesar să facem diferența între epuizarea avansată sau totală și banala oboseală, fie ea și acută, definită ca „diminuare reversibilă a capacității de performanță fizică și/sau psihică, care permite continuarea efortului, cu prețul unui supracost energetic considerabil și al unei scăderi a preciziei motrice” (Weineck, J., 1995) sau „proces fiziologic reversibil care protejează organismul de epuizare totală” (Gurău, A., 2004).

Există foarte multe teorii ale acestui proces complex care duce spre epuizarea în stadiul patologic (periculos) și putem enumera Teoria termoreglării, Teoria epuizării materialului energetic, Teoria toxinei specifice, Teoria aprovizionării insuficiente cu oxigen sau a intoxicării cu substanțe metabolice etc.

În situația în care oboseala se instalează în urma unui efort sportiv care nu depășește limitele capacității funcționale a organismului, se apreciază faptul că oboseala are o formă fiziologică, manifestarea ei fiind la nivel muscular sau la nivel neuro-psihic (central).

Dacă limitele funcționale ale organismului sunt depășite, oboseala se apreciază ca forma patologică, manifestată atât la nivel periferic, cât și central.

Stadiile care se instalează la un organism obosit

  • stadiul I – oboseala cu răspuns armonios – este specific sportivilor;
  • stadiul II – oboseala cu răspuns oscilant – se manifestă când refacerea este incompletă;
  • stadiul III – oboseala cu răspuns discordant – când stării fizice de oboseală i se adaugă și oboseala psihică, uneori și o stare de boală;
  • stadiul IV – cu epuizare – stare patologică ce cuprinde pe lângă sfera sistemului muscular și pe cea neuro-vegetativă, metabolică și endocrină.

Cum recunoaștem oboseala musculară?

Aspectele subiective:

  • senzație de moleșeală în tot organismul;
  • senzație de greutate în mușchi și la mișcare;
  • durere la presiunea maselor musculare;
  • dorința reducerii sau încetării efortului și nevoii de odihnă.

Aspecte obiective:

  • diminuarea capacității de muncă, a randamentului fizic;
  • creșterea tonului muscular în starea de repaus;
  • scăderea tonului muscular în efort;
  • tulburări de coordonare și control muscular;
  • scăderea excitabilității neuro-musculare;
  • scăderea forței, amplitudinii mișcărilor;

Oboseala patologică, instalată după eforturi care depășesc limitele fiziologice ale organismului, se manifestă, conform definiției lui Drăgan, I. (2002), supraîncordarea este o „forma acută a oboselii patologice, care constă în discordanța dintre gradul solicitării și capacitatea de răspuns, pe moment, a organismului”.

Apariția stării patologice de epuizare înglobează singular sau cumulat trei forme.

Clacajul muscular – declanșat de o contractură musculară, ce adesea are drept cauza o leziune fibrilară musculară; durerea și disconfortul muscular local, sportivul este nevoit să întrerupă efortul.

Aceasta stare este explicată prin faptul că solicitarea la care este supusa victima depășește capacitatea sa de a da răspuns. Pe lângă aceste cauze, fenomenul poate fi provocat și de aspecte necorespunzatoare legate de starea de sănătate, integritatea aparatului loco-motor, alimentație, echipament și nu în ultimul rând de scăderea temperaturii și/sau creșterea umidității.

Clacajul cardiac („inima forțată”), ce se poate manifesta de la simpla tulburare a ritmului (apariția extrasistolelor), la stopul cardiac sau decesul victimei, are drept cauza un dezechilibru neuro-vegetativ sau o relație necorespunzatoare între gradul de solicitare de efort și posibilitățile biologice de moment ale victimei.

Cum se pot manifesta dereglările

tulburari de mers;

  • scaderea tonusului muscular;
  • tulburari de ortostatism;
  • tulburari de coordonare si echilibru;
  • tulburari senzoriale: vizuale, auditive, vestibulare;
  • tulburari psihice: epuizare, astenie psihica;
  • tulburari psiho-motorii, de orientare spatio-temporala.

În aceste situații de supraîncordare, dacă se continuă efortul, pot surveni accidente care ajung până la pierderea cunoștinței și deces.

Pentru salvatorul montan și pentru întreg sistemul de urgență în cazul domeniului montan, epuizarea fizică trebuie considerată o urgență și tratată ca atare.

Salvamont Neamț:

Nu abordați trasee peste nivelul capacității fizice și psihice! Epuizarea este o stare care în zonele izolate și mai ales pe munte, poate duce la decesul victimei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat:

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close