Actorul Cornel Nicoară a încetat din viață! Trupul neînsuflețit a fost găsit de pompieri

În jurul orei 09:51, prin apel la 112, pompierii au fost înștiințați despre faptul că se simte miros de fum pe casa scării într-un bloc de locuințe din bulevardul Decebal, municipiul Piatra Neamț.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială de stingere și o ambulanță SMURD.
Pompierii au intrat într-un apartament situat la etajul șase, unde au constatat că o persoană era decedată, iar un dulap ardea mocnit.

Miltarii au localizat și lichidat incendiul în limitele găsite și au acționat pentru evacuarea fumului din interiorul apartamentului.

Incendiul s-a produs cel mai probabil din cauza unei candele lăsată nesupravegheată (foc deschis în spații închise).
Nu a fost necesară evacuarea locatarilor din bloc.
Nu au fost victime.

Precizăm faptul că persoana nu a decedat din cauza incendiului, aceasta fiind declarată decedată în cursul aceste dimineți, de către un echipaj SAJ.

Cornel Nicoară, o viață dedicată Teatrului

Cornel Nicoară s-a născut la Câmpia Turzii, în județul Cluj, pe 20 octombrie 1938. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (I. A. T. C.) în anul 1965.

Din 1965, de la absolvire, și până la pensionare (2006) a activat numai la teatrul Tineretului. Mai întâi ca actor, făcând roluri memorabile, personajele sale rămânând în memoria afectivă a publicului pietrean.

Compune o serie întreagă de măşti, cele mai importante fiind Ştefan cel Mare din Apus de Soare; Wangel din Femeia mării, de Henrik Ibsen; Nero în Britanicus al lui Jean Racine; Moşul din Matca lui Marin Sorescu; Falstaff din Nevestele vesele din Windsor, de Sheakespeare; Jupiter din Muştele, de Jean Paul Sartre; Noe în Arca bunei spreanţe a lui I. D. Sîrbu; Caţavencu în O scrisoare pierdută, de Caragiale; Lear în Regele Lear, de William Shakespeare.

Cornel Nicoară a deținut funcția de director al Teatrului Tineretului în două rânduri: între martie 1986 – ianuarie 1989 şi septembrie 2001 – mai 2006. Asta, după ce între 1976 și martie 1986 a fost director-adjunct.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: