A murit scriitorul Gheorghe Simon

• Scriitorul Gheorghe Simon a trecut în veșnicie pe 14 mai 2021.

Gheorghe Simon a fost prezent în repetate rânduri la activitățile organizate de Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, care i-a acordat, de Ziua Culturii Naționale, la 15 ianuarie 2021, Diploma de excelență „pentru activitatea culturală desfășurată în anul 2020.

Cei care vor să-i citească sau să-i recitească creația literară pot găsi în fondul de carte al bibliotecii județene volumele: „Fulgere captive“ (poeme), Iași, Editura Junimea, 1984, „Viața după Iisus“ (poeme), Piatra-Neamț, Editura Panteon, 1996, „Duminica absențelor“ (poeme), Iași, Editura Priceps Edit, 2004, „Ardere de tot“, Iași, Editura Princeps Edit, 2009, „Amin. Agapia!“, Iași, Editura Princeps Edit, 2012, „Fractalia“ (poeme), Iași, Editura Princeps Multimedia, 2014, „Dialoguri la Agapia“, București, Editura eLiteratura, 2014, „Dumnezeu citește din cartea vieții: meditații și reflecții“, București, Editura eLiteratura, 2014, „Jurnalul unei asceze“, București, Editura eLiteratura, 2014; „Nume și chipuri“ (critică literară), București, Editura eLiteratura, 2014, „Fiul Agapiei“ (poeme), Iași, Editura Timpul, 2015, „Canonul iubirii“ (epistole), Editura Princeps Multimedia, 2017.

De fiecare dată, Gheorghe Simon copleșea asistența cu lumina de pe chipul său, cu zâmbetul lui larg, cu ochii sclipitori, cu vorbe de laudă la adresa scriitorilor pe care-i întâlnea. Atinsese o stare lăuntrică de pace, de iubire în sensul christic al cuvântului, iubire care i-a vindecat sufletul, pregătindu-l pentru infinitul drum, în Lumina cea neînserată.

„Poezia religioasă a lui Gheorghe Simon, afirma Zoe Dumitrescu- Bușulenga, izvorăște dintr-o credință profundă, cu temeiuri teologice foarte bine stăpânite. Totuși, Domnia Sa vorbește despre acele lucruri prea înalte cu o modestie și o discreție, aș zice, monahală. (…) Poet autentic și foarte cultivat, (…), se înșiruie în registrul modernismului cu un ermetism de o mare finețe, deși cu încifrări spirituale sustrase profanilor“.

Născut pe 27 martie 1950 în satul Filioara, aproape de  Mănăstirea Agapia, Gheorge Simon a făcut clasele primare și gimnaziale în comuna Agapia, iar cele liceale la Târgu-Neamț, la Liceul „Ștefan cel Mare“. În anul 1975 a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, înainte de repartiție fiind propus pentru învățământul superior și cercetare, propunere de care, din motive politice, nu a beneficiat.

A fost membru fondator și redactor șef adjunct al revistei „Opinia studențească“ din Iași, a debutat în ziarul Ceahlăul (1969), iar editorial în anul 1984, cu volumul de poeme „Fulgere captive“, Editura Junimea. Intrarea în lumea poeziei o datorează, așa cum declara într-un interviu, întâlnirii providențiale, la Agapia, cu scriitorul Ioan Alexandru.

Gheorghe Simon a fost profesor de limba franceză la Școala „Nicolae Grigorescu“ din comuna natală, a fost membru al Asociației Europene „François Mauriac“, membru fondator al Fundației Culturale „Ion Creangă“ din Târgu-Neamț și membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași.

Este cetățean de onoare al comunei Agapia și al orașului Târgu-Neamț.

De-a lungul anilor, a publicat eseuri în limba franceză („La quête sans conquête“, Franța, 1994, „James Joyce, une lecture roumaine“, Franța, 1996, „Sylvie Germain ou la trenscendance du silence“, Franța, 2012), dar și un jurnal, „Journal d’une ascèse“. A semnat poeme și eseuri în „România literară“, „Viața Românească“, „Convorbiri literare“, „Poezia“, „Timpul“, „Cronica“,  „Poesis“, „Dilema Veche“, „Luceafărul“, „Ateneu“, „Antiteze“, „Conta“, primind premiul revistei „Luceafărul“ (pentru eseu), premiul revistei „Ateneu“ (pentru eseu), premiul revistei „Tribuna“ (pentru eseu).